Pe rețelele de socializare au apărut postări prin care utilizatorii spun că mamografiile sunt promovate pentru profit și nu pentru că ar avea beneficii pentru sănătatea femeilor, dar și că majoritatea rezultatelor sunt fals pozitive.

O utilizatoare a postat, printre altele, acest text:

„Date publicate și interpretate de mai multe surse arată că între 60% și 70% dintre rezultatele pozitive la mamografie sunt, de fapt, incorecte – adică fals pozitive. Aceasta înseamnă că mii de femei primesc anual diagnosticul devastator de „cancer de sân”, deși boala nu există. În loc să fie ajutate, ele sunt supuse unor tratamente agresive și mutilante (chirurgie, radiații, chimioterapie) care le pun viața în pericol.”

Într-un alt text, care s-a viralizat, o femeie spune că „mamografia este cea mai mare crimă organizată împotriva femeilor”. Postarea lansează teoria că programele de screening fac parte dintr-o conspirație pentru a controla și îmbolnăvi populația.

La fel ca în postarea anterioară, și aici se spune că majoritatea rezultatelor pozitive ar fi false:

„60%-70% din rezultatele așa-zis ,,pozitive” sînt incorecte, adică false. Deci, fiind diagnosticate cu ,,cancer mamar” în 60%-70% din cazuri se dovedesc că nu a existat deloc nici un cancer , cele care s-au repezit și care credeau în știință au fost fals diagnosticate.”

Ea mai spune că „radiațiile mamografiei sînt foarte periculoase” și că, lăsat în pace, organismul s-ar putea vindeca singur prin „detoxifiere” și alimentație bună.

Textele de acest fel contribuie la creșterea neîncrederii în screening-ul mamar și în medicina convențională și la răspândirea ideii că mamografia nu previne cancerul, ci ar contribui la îmbolnăvirea pacienților. 

Trebuie precizat de la început că un rezultat pozitiv la mamografie nu reprezintă automat un diagnostic de cancer. 

Mamografia este un test de screening, o metodă inițială de depistare a unor anomalii, și nu este suficientă pentru a diagnostica o boală. În schimb, o mamografie poate să îi indice doctorului că ar putea fi nevoie de teste adiționale. Diagnosticul cancerului de sân se face după mai multe investigații, prezența celulelor canceroase putând fi confirmată prin biopsie. 

Pentru a verifica cifrele citate în postări, am consultat o cercetare publicată în biblioteca online a Institutului Național de Sănătate din SUA și în The New England Journal of Medicine (NEJM), un jurnal medical peer-reviewed. Studiul s-a desfășurat pe o perioadă de 10 ani și a avut în vedere 2.400 de femei cu vârste între 40 și 69 de ani. De asemenea, au fost realizate 9.762 de mamografii de screening.

Autorii, care sunt medici și cercetători afiliați Harvard Medical School și Universității din Washington, au arătat că rezultatele fals pozitive au apărut în 6,5% dintre mamografii. În decurs de 10 ani, după mai multe screening-uri, 23,8% dintre femeile examinate au avut cel puțin o mamografie fals pozitivă.

Am consultat un alt studiu realizat de specialiști în epidemiologie, sănătate publică și oncologie, afiliați unora dintre cele mai prestigioase universități și institute medicale din SUA, printre care University of California, University of Washington, Norris Cotton Cancer Center și altele.

Autorii au făcut cercetări pe un eșantion de 903.495 de femei. 

Datele expuse în studiu arată că din 2,5 milioane de mamografii digitale, 9% au dus la rezultate fals pozitive și rechemări pentru investigații, 2,1% au dus la o recomandare de monitorizare și 1,2% a dus la o biopsie care a avut și ea un rezultat fals pozitiv. 

În cercetare, autorii au citat și datele Consorțiului de Supraveghere a Cancerului Mamar (pe care le puteți vedea și aici sau aici), care au fost colectate de la mamografii digitale realizate în decurs de șase ani (2007-2013). Potrivit acestor date, rezultatele fals pozitive sunt comune în aproximativ 12% din cazuri, când pacienții sunt și rechemați pentru investigații suplimentare, iar 4,4% din rechemări ajung să rezulte în diagnostice de cancer.

Vedem că procentele diferă în funcție de studiu, însă niciunul nu se apropie de 70% rezultate fals pozitive.

Estimări OMS

Estimările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată un procent semnificativ mai mare la nivel global. Agenția precizează că mamografiile, la fel ca multe alte teste de screening, pot duce la rezultate fals pozitive în aproximativ 20% din cazuri. 

De asemenea, OMS spune că un beneficiu al mamografiei este faptul că rezultatele programelor de screening ajută la reducerea mortalității în cancerul de sân tot cu aproximativ 20%, după o monitorizare de 11 ani. 

Supradiagnosticare

OMS menționează, în același timp, că un potențial risc este ca unele screeninguri să ducă și la „supradiagnosticare”. Această supradiagnosticare se întâmplă atunci când un tip de cancer este identificat prin testare, însă dacă nu ar fi fost depistat, nici nu ar fi afectat persoana în cauză pe parcursul vieții și nu ar fi apărut simptome. Asta înseamnă inclusiv că anumite persoane pot să primească tratamente de care nu aveau nevoie, chiar dacă în corp există cancer. 

OMS nu oferă cifre despre supradiagnosticare și precizează că există o incertitudine semnificativă cu privire la estimările cantitative ale supradiagnosticului. 

Totuși, OMS recunoaște că supradiagnosticul este un risc al mamografiilor, alături de rezultatele fals pozitive și radiații.

Organizația notează și că există suficiente dovezi care arată un risc de cancer mamar indus de radiații, dar acest risc este substanțial depășit de beneficiile mamografiei. 

Radiații

Într-un articol științific, profesorul și radiologul de la Harvard Medical School, Daniel Kopans, un expert de top din SUA cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul imagisticii sânului, explică faptul că încă din anii ’70 existau discuții despre dozele mici de radiații necesare pentru mamografie care ar putea provoca, la rândul lor, tipuri de cancer.

Profesorul spune că aceste „frici” au dus la oprirea screening-ului pentru femei de 40-49 de ani la acel moment, dar că în prezent situația este diferită. 

El spune: „Acum se știe că riscul radiațiilor pentru sân este în principal pentru adolescente și femei la începutul vârstei de 20 de ani, probabil legat de diferențierea terminală incompletă a lobulilor. Acest risc scade rapid odată cu înaintarea în vârstă, astfel încât, până la vârsta de 40 de ani, nu există un risc măsurabil. Este imposibil de dovedit că „nu există niciun risc”, dar chiar și extrapolând riscul de la femeile mai tinere, acesta este mult sub cel mai mic beneficiu. Pe baza dovezilor, chiar și acele grupuri care încearcă să reducă accesul la screening au încetat să ridice riscul radiațiilor ca o preocupare majoră.”

Exagerările pe tema mamografiilor sau a altor moduri de investigații privind cancerul de sân nu sunt noi. Spre exemplu, USA Today a arătat într-un fact-check că afirmația conform căreia mamografiile stimulează creșterea tumorilor și a metastazelor este falsă.

Dr. Parisa Lotfi, profesor asistent de radiologie și imagistică biomedicală la Centrul de Cancer Yale, a declarat pentru USA Today că: „Nu există absolut nicio dovadă că mamografiile cauzează cancer (…) Screeningul cu mamografie reduce riscul de deces din cauza cancerului de sân. Nici compresia de la mamografie, nici doza de radiații pentru cancerul de sân nu cauzează cancer.”

Acest lucru se datorează faptului că legea privind calitatea și standardele mamografiei garantează că doza de radiații se află într-un interval sigur și este mai mică decât cea a unei radiografii standard. 

În America este reglementat că doza medie de radiații care ajunge în țesutul glandular nu trebuie să depășească 3 mGy (miligray), pentru o expunere, pentru a proteja sănătatea pacientelor. În protocolul UE, doza medie recomandată este mai mică decât în SUA, de 2,5 mGy per imagine 

Însă, valoarea reală este optimizată pentru fiecare pacientă și depinde de diverși factori, cum ar fi grosimea sânului. 

Într-un articol medical publicat pe site-ul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament „Dr. Victor Babeș” este menționat că mamografia are doze de radiaţii mici, comparabile cu „un zbor cu avionul dus-întors până la Londra”. 

„Pentru comparaţie – doza din examinarea CT (tomografie computerizată) a unui singur segment, de exemplu CT de torace sau abdomen, este cât 20 de mamografii. Doza radiaţie sau mamografie = 0.4 mSv; doza CT torace = 10 mSv (examenul CT având la rândul său o doză de radiaţii bine tolerată de organism). Făcând o mamografie simplă anual (recomandabil de la 40 de ani), în 20 de ani se va cumula o doză de radiaţii comparabilă unui singur examen CT (a toracelui de exemplu)”, scrie Dr. Aida Mihailovici în articol. 

*În acest context, 1 milisievert (mSv) este doza produsă prin expunerea la 1 miligray (mGy) de radiații (vezi aici și aici).

În articol este precizat și că vârsta recomandată pentru o mamografie este de 40 de ani, vârsta care este în general recomandată (vezi aici, aici, aici) pentru a reduce riscurile. Însă, în UE, Inițiativa Comisiei Europene privind Cancerul de Sân sugerează că femeile fără simptome și risc cunoscut de cancer de sân să înceapă să facă mamografii de la 45 de ani, dar sunt cele mai recomandate pentru femeile cu vârste între 50 și 69.

Compresia sânilor

În postările de Facebook se mai menționează că sânul este presat cu o greutate foarte mare, fiind bombardat cu „raze radioactive”, iar acest lucru ar stimula creșterea tumorii și răspândirea metastazelor. 

Realitatea este că mamografiile nu au „raze radioactive”, ci folosesc doze mici de radiații ionizante. Radioactivitatea este de fapt o proprietate a nucleelor atomilor, nu a razelor.

Dezinformările de acest fel au mai circulat și în 2023, iar AFP a realizat un fact-check în care a arătat că aceste teorii sunt false. Afirmații nu au nicio bază științifică reală, fapt confirmat pentru AFP de radiologul Paula Gordon, profesor clinician în cadrul Departamentului de Radiologie de la Universitatea din British Columbia.

Teoria că prin presarea sânilor s-ar stimula creșterea tumorilor și metastazele a pornit de la o speculație veche, în contextul unui studiu canadian controversat pentru metodologia folosită (vezi aici), realizat în anii ‘80 și publicat în anul 1992. Acest studiu a fost criticat intens, iar un alt studiu din 2013 realizat pentru a testa ipoteza compresiei mamografice a arătat că procedura este sigură. 

De asemenea, despre testele fals pozitive, Gordon le-a spus celor de la AFP că: „Termenul de fals pozitiv este înșelător. Este folosit pentru a însemna ‘alarmă falsă’, adică se observă o anomalie la o mamografie de screening care merită un studiu suplimentar.”

CONCLUZIE

Afirmațiile din postările de Facebook sunt false. Atunci când facem o mamografie, există riscul de a obține un rezultat fals pozitiv sau o supradiagnosticare, însă acest risc este exagerat în postările de Facebook. Rezultatele eronate nu apar în 60-70% din cazuri și nici nu reprezintă automat diagnosticarea cancerului. În ceea ce privește radiațiile, acestea sunt sigure pentru femeile care primesc recomandarea medicului și dacă sunt făcute în limitele recomandate. Dozele de radiații sunt mici. Mamografia nu este o crimă împotriva femeilor, fiindcă riscurile sale sunt neglijabile ținând cont de beneficii și de riscul mai scăzut de mortalitate în rândul bolnavilor de cancer.