„Un institut de inginerie chimică a analizat 'nisipul Sahara' care plouă din cer. Au găsit-o Nichel, Aluminiu Bariu si Arsenic (metale NU se gasesc in desertul Sahara) in cantitati ce depasesc limitele permise de pana la 700 de ori! Arsenic 44 peste limita admisa, samd, adica suntem starpiti ca sobolanii, omorati cu zile”, spune această postare pe Facebook din 8 aprilie 2024, distribuită de peste 19.000 de ori de atunci.

Candidatul principal al partidului SOS la alegerile europarlamentare din iunie și senatoarea Diana Șoșoacă a distribuit, de asemenea, postarea. Șoșoacă a distribuit anterior materiale legate de teoria conspirației chemtrails.

Postări similare care citează această analiză au fost distribuite și în limba română aici și aici, dar au devenit virale și în alte limbi, precum franceză și olandeză. 

Cu toate acestea, experții contactați de AFP au îndemnat să nu se tragă concluzii pripite, spunând că există mai multe întrebări deschise cu privire la metodologia acestui experiment și că materialul care se deplasează din Sahara poate suferi modificări de compoziție în timpul călătoriei. Institutul care a efectuat analiza a precizat pentru AFP că a testat doar materialul furnizat de client, inclusiv o mostră care ar fi provenit din Sahara, și că nu are cum să garanteze originea acestuia.

De unde provin rezultatele de laborator? 

AFP a reușit să găsească aceeași imagine distribuită în postările românești de pe Facebook pe site-urile de internet din Bosnia, de exemplu aici. Imaginea circulă din 2022, iar rezultatele au fost comandate de un organism numit „National Crisis Headquarter”, care nu este o organizație oficială a guvernului bosniac.

Un avocat și politician local pe nume Mirnes Ajanović a declarat într-un videoclip conținut în articolul de mai sus că a fost implicat în experiment și că acesta a constat în compararea unei mostre de nisip din deșertul Sahara din Tunisia și a alteia din satul bosniac Dobošnica Donja, în apropiere de orașul Lukavac, colectate după „o ploaie murdară periculoasă” la 7 aprilie 2022. Videoclipul a fost publicat pe canalul YouTube al partidului lui Ajanovic pe 8 iunie 2022. 

Ambele probe au fost predate Institutului de Inginerie Chimică din Tuzla. Institutul a declarat pentru AFP prin e-mail pe 11 aprilie 2024 că a efectuat teste pe cele două probe, dar că acestea i-au fost furnizate de o terță parte și, prin urmare, institutul nu are cum să știe în ce circumstanțe au fost prelevate probele.  

O calitate mai bună a documentului cu rezultatele poate fi văzută aici. În tabel, coloana intitulată „Saharski pijesak” reprezintă eșantionul despre care Ajanović spune că provine din Tunisia, în timp ce coloana alăturată afișează rezultatele din Bosnia.

O comparație arată că cel de-al doilea eșantion prezintă niveluri mai ridicate de aluminiu, arsenic, bariu, nichel, zinc și fier în comparație cu eșantionul pretins din Tunisia. Institutul afirmă în raportul său că, pe baza Regulamentului privind determinarea cantităților permise de substanțe nocive și periculoase în sol pentru Federația Bosnia și Herțegovina, eșantionul din Bosnia conține mai multe elemente chimice în cantități peste limita autorizată. Conform regulamentului (articolul 1), limitele sunt stabilite pentru terenurile agricole. În materialul video, Ajanovic citește rezultatele și concluzia la care a ajuns laboratorul. 

Cu toate acestea, Ajanović însuși a declarat că ar fi necesare experimente și analize suplimentare pentru a explica compoziția eșantionului bosniac și a îndemnat autoritățile oficiale să monitorizeze acest lucru.

Ajanović a mai făcut ocazional afirmații incorecte cu privire la vaccinurile Covid-19, după cum a semnalat aici o organizație locală de verificare a faptelor.   

Întrebări privind metodologia

Franco Marenco, profesor asociat la Centrul de cercetare climatică și atmosferică (CARE-C) al Institutului din Cipru și expert în aerosoli și teledetecție, și-a exprimat scepticismul cu privire la faptul că se pot extrage rezultate ferme din această analiză, într-un e-mail trimis la 16 aprilie 2024 către AFP, afirmând că nu crede că „experimentul este corect documentat pentru a dovedi vreo teorie”. 

El a precizat că, pe baza informațiilor puse la dispoziție despre analiză, „nu au fost furnizate informații cu privire la locul unde au fost colectate probele, care a fost metoda folosită pentru colectare și nici modul în care au fost manipulate și depozitate probele între colectare și analiză”.

Marenco a subliniat că, atunci când se realizează un astfel de studiu, este important să se asigure că se utilizează aceeași metodă de colectare în ambele locații și „să se verifice dacă deplasarea masei de aer între cele două locații corespunde cu traseul real de deplasare prin atmosferă”. Pentru a preveni contaminarea locală, el a sugerat prelevarea de probe la altitudine mare. Acest lucru se datorează faptului că „în cadrul stratului limită este de așteptat ca acesta să fie amestecat cu surse locale”, a spus el. Stratul limită este un termen meteorologic pentru cea mai joasă porțiune a atmosferei terestre.

Profesorul Konrad Kandler, șeful grupului de cercetare Aerosoli atmosferici din cadrul Institutului de Geoștiințe Aplicate din Germania, a subliniat, de asemenea, faptul că "nu este clar ce tip de extracție a fost folosit, ceea ce va avea un impact asupra interpretării rezultatelor", într-un e-mail trimis pe 18 aprilie 2024 către AFP. 

În opinia lui Kandler, compararea unui eșantion de sol (cum ar fi cel de nisip saharian) cu un eșantion de praf în aer este „în general lipsită de sens”, deoarece majoritatea particulelor de sol sunt prea mari pentru a fi transportate pe distanțe lungi.

György Varga, cercetător principal la Centrul maghiar pentru Astronomie și Științele Pământului, care cercetează și studiază furtunile de praf, a fost de asemenea de acord. Nisipul, cu particule mai mari, nu este de obicei transportat pe distanțe lungi, spre deosebire de praf, care este format din particule mai mici, a declarat el pentru AFP într-un e-mail din 12 aprilie.

Surse cunoscute de poluare 

Elizabet Paunovic, expertă în sănătatea mediului și a muncii și fostă șefă a Centrului European pentru Mediu și Sănătate al OMS, a explicat pentru AFP la 18 aprilie 2024 că, dacă eșantionul este autentic și a fost prelevat undeva în apropierea sau în orașul Tuzla, atunci reputația orașului pentru instalațiile industriale și poluarea atmosferică de lungă durată (a se vedea aici, aici sau aici) trebuia să fie luată în considerare la analiză. Emisiile de la astfel de instalații se pot răspândi pe sute de kilometri, în funcție de condițiile meteorologice, a spus ea. Dobošnica Donja se află la aproximativ 18 km de Tuzla. 

„Pentru Tuzla, cu propria și bine documentata poluare atmosferică intensă de-a lungul deceniilor, pare cu adevărat lipsit de bun simț să ai ideea că cineva pulverizează poluanții din avioane, având în vedere că are poluatori importanți și bine-cunoscuți”, a conchis ea.

Chiar și în cazul prafului suflat din Sahara sau din altă parte, trebuie ținut cont de faptul că „praful își poate schimba compoziția în timpul călătoriei și, da, poate capta poluare pe drum (de exemplu, din orașe, industrie, zone de război etc.)”, a declarat Marenco pentru AFP. 

Potrivit lui Kandler, cel de-al doilea eșantion seamănă cu praful poluat tipic găsit atunci când se prelevează probe dintr-un oraș sau dintr-o zonă dens populată. „Elementele de origine în mod obișnuit antropogenă (provenite din sau influențate de activitatea umană - n.r.) sunt potențate. Ele pot proveni dintr-o mulțime de surse diferite, mai ales din cele industriale, cum ar fi prelucrarea metalurgică, arderea cărbunelui, arderea uleiului greu, mașini etc”, a spus el.  

De asemenea, Kandler a subliniat că compoziția prafului se poate schimba dacă pe traseul său se află surse de poluare. 

„Simpla distanță față de o sursă industrială nu spune nimic despre contaminarea locală”, potrivit lui Kandler, care a subliniat că regiunea în care se află laboratorul de analiză pare să aibă o contaminare locală semnificativă cu metale grele.

„Țineți cont de faptul că majoritatea afirmațiilor despre chemtrails au fost găsite în mod istoric ca fiind neîntemeiate și, din acest motiv, majoritatea oamenilor de știință le consideră teorii ale conspirației”, a declarat Marenco de la CARE-C pentru APF.  

Nu există nicio dovadă științifică a existenței „chemtrails”

Conform teoriei conspirației chemtrails, „dârele de aer (dârele vizibile din spatele aripilor unui avion comercial) sunt de fapt substanțe chimice pulverizate intenționat, folosite în scopuri secrete și nefaste” (arhivat aici). Această credință este populară în toată lumea, inclusiv în România. S-a afirmat în mod fals, de exemplu, că astfel de „pulverizări chimice secrete” ar fi fost sursa pandemiei Covid-19. În ceea ce privește imaginea cu rezultatele laboratorului bosniac, în timp ce în limba română se vehiculează că sunt împrăștiate otrăvuri din cer, în limba greacă se susține că aceasta arată încercări de a manipula vremea sau de a bloca radiațiile UV.

Însă numeroși oameni de știință și instituții, precum Societatea Regală Aeronautică a Marii Britanii în 2023 aici, climatologul francez Olivier Boucher în 2018 aici, Agenția de Protecție a Mediului din SUA în 2014 aici, zeci de chimiști atmosferici și geochimiști chestionați în 2016 aici, Institutul Meteorologic Suedez în 2013 aici, precum și ONG-ul internațional de mediu Greenpeace aici, au explicat că nu există nicio dovadă că aceste chemtrails sau urme chimice există.

„Nu există nicio lucrare științifică, nicio analiză, nicio dovadă că există chemtrails”, a declarat Dr. Paunović pentru AFP în martie 2024, pentru un alt fact-check.

Adepții teoriei conspirației distribuie adesea fotografii manipulate, videoclipuri satirice sau imagini cu dâre de aer sau alte fenomene, susținând în mod fals că acestea sunt „dovezi” ale pulverizării chimice. Echipa de fact-checking a AFP a demontat de multe ori de-a lungul anilor astfel de conținuturi (aici, aici, aici). 

Praful saharian explicat

Praful saharian ajunge în Europa atunci când vânturi puternice transportă particule din deșertul Sahara peste Marea Mediterană. Deși poate avea loc pe tot parcursul anului, primăvara timpurie este, de obicei, perioada de vârf pentru acest fenomen. Țările care se învecinează cu Marea Mediterană, cum ar fi Spania, Franța și Grecia - care a suferit pe 23 aprilie unul dintre cele mai grave episoade de concentrații de praf și nisip din Sahara din martie 2018 - resimt adesea cel mai intens efectele sale.

În aprilie 2024, un nor de praf „excepțional” provenit din Sahara a sufocat unele părți ale Europei. Praful a afectat calitatea aerului și a acoperit ferestrele și mașinile cu murdărie, potrivit monitorului climatic al continentului.  

Într-un comunicat de presă, un om de știință de rang înalt de la Serviciul de monitorizare a atmosferei Copernicus (CAMS) a declarat că „deși nu este neobișnuit ca masele de praf saharian să ajungă în Europa, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a intensității și a frecvenței unor astfel de episoade, care ar putea fi atribuită schimbărilor în modelele de circulație atmosferică”.

Daunează praful saharian sănătății? Depinde de concentrație și de altitudine, explică Copernicus aici. „În timp ce praful de mare altitudine are un impact mai mic la suprafață, norii de la niveluri inferioare înrăutățesc calitatea aerului, prezentând riscuri respiratorii, precizează monitorul. Praful saharian transportă microorganisme, inclusiv agenți patogeni, dar acest lucru nu ar trebui să provoace alarmă, deoarece virușii și bacteriile din aer sunt prezente în mod natural”, adaugă ei. „Similar cu experiența pandemiei Covid-19, pericolul pentru sănătate depinde de concentrația de agenți patogeni”, precizează CAMS. 

În ultimele câteva luni, CAMS a detectat cel puțin trei cazuri semnificative de deplasare al prafului saharian peste Atlantic și spre Europa continentală.

În România, norii de praf saharian ajung periodic în fiecare an, când vânturile puternice transportă particulele de praf saharian spre Europa. Țara s-a confruntat deja cu acest fenomen de mai multe ori în acest an, cum ar fi pe 29 februarie, 27 martie sau 16 aprilie. De asemenea, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a anunțat pe 23 aprilie că o masă de aer încărcată cu praf saharian va plana deasupra României timp de două zile. Ca urmare, românii s-au trezit dimineața următoare cu mașinile acoperite de un strat gros de praf roșiatic.